Nea Piţi nu pleacă,
Băsescu nu pleacă,
Odrasla nu pleacă,
Căpşunarii nu pleacă,…
Las’ că plecăm noi!

                                                                      

Dom’le, stai şi te gîndeşti, şi te gîndeşti şi…nu-ţi vine să crezi… Pentru că îţi dai seama cu ajutorul gîndului că ce se întîmplă la noi nu cu ajutorul  gîndului ajungi să înţelegi. Nu ştiu , cred că am devenit confuz, dar ideea este să nu te omori cu mintea ca statueta aia de la Hamangia… Dacă vrei să înţelegi ceva din ce se întîmplă la noi nu trebuie să înţelegi. Nu ştiu dacă m-am făcut înţeles : ideea este să...nu ai nici o idee.

E greu ? Sigur, că poate fi greu dacă nu ai un profesor.
Vreţi un profesor ? Avem şi d’ăla. Ăăăăăăăă, avem prea mulţi, adică mult prea mulţi.

Păi, atunci de ce suferim? Aici atenţi, lecţia nu e pentru cei care nu suferă, ci tocmai pentru cei care suferă. Adică, lecţia nu e pentru cei care nu gîndesc, ci pentru cei care...dimpotrivă.

CE FEL DE LECŢIE ? Păi, aţi uitat ? E vorba de lecţia aia cu negînditul.

Atunci e vorba de lecţia cu „doar făcutul” ?– era să-i spun eu una ! Ehe, aici e greul – cînd faci ceva mai şi gîndeşti. Dacă nu gîndeşti tu ca om, ca funcţie om, gîndeşte omul din tine, fără să-ţi mai spună, dar aia tot gîndire e şi, măi tată !, e gîndire mai abitir ca toate. La asta ajung geniile – la gîndirea turată la maxim dar fără a depune efort.

Ţinta, targhetul – cum se spune mai nou (pînă cînd limba româna va dispărea) – este să ajungi să nu mai gîndeşti oricum, şi deci nici să mai faci ceva.

Modele ? Sigur că vi le voi procura imediat. N-am întîrziat nici o clipă să vi le pregătesc, deşi ele se află printre noi. Există chiar tratate pentru şa ceva, ba chiar practici de tot felul : tibetanii excelează în ele – ei spun că ajungi la această nesimţire totală prvind un obiect şi repetînd aiurea şi fără şir un cuvînt care n-are nici o legătură cu obiectul privit. Ei, în cîtva timp, nu mai contează cît atîta timp cît e vorba de procesul de autotîmpire, ajungi cretin de-a binelea. Ajungi unde ţi-ai dorit, ajungi de la început, adică înainte să te naşti, ba chiar să fi. Nu-i interesant ?

Un scriitor francez, foarte tînăr dealtminteri, Martin Page, este unul dintre cei care au tratat acest proces cu şi mai multă atenţie într-un roman deja devenit celebru, care se intitulează foarte simplu – „Cum să devii proast ?”  Cartea e foarte interesantă şi dacă te sprijini pe logica şi îi respecţi lecţiile ai toate şansele să devii un idiot doxat ca idiot. Dar de ce să ne mai ducem la străini : eu cred că rămînînd pe meleagurile noastre avem toată şansa de a ne cretiniza complet. E de ajuns să te uiţi la unul ca Piţurcă, Băsescu, Becali, fata lui Băsescu, Boc, şi ajungi idiot într-o secundă. I s-a întîmplat asta cuiva ? Sigur că da ! Tuturor românilor li se întîmplă asta de fiecare dată cînd se ciocnesc de asemenea specimene pe canalele de ştiri. Odată cretinizat nu ai cum să-ţi dai seama că ai păţit aşa ceva – altminteri n-ar mai fi o cretinizare autentică. E ca la hipnoză – cel hipnotizat, odată scos din transă, momentului hipnozei dispare complet din amintirile lui. Dacă ne-am da sema cănd ne cretinizăm ar însemna că pastila cretinizării nu şi-a fpcut efectul. Ceea ce e imposibil, pentru că dacă nu şi-ar face efectul toţi oamenii, fie ei români, ar ieşii în stradă la scandal, scandal politic.

continuarea in pagina urmatoare ...