... continuare din pagina anterioara

Revin – parcul a fost gata, dar Ceauşescu n-a venit. Şi acum un secret aflat de le cineva foarte apropiat de satrap, unul cu adevărat apropiat şi nu ciudatul de Rogulski, care face azi figură de Mafalda agramat. Individul despre care vă vărbesc a fost prea mare ca să apară azi la televizor. El a fost cel care de cîteva ori, prin anii războiului, cînd Ceauşescu era fugărit de poliţie pentru tîlhării şi furturi, l-a ascuns pe acesta chiar în beciul lui. Am aflat de la el secretul acelor amînări, contramandări ale vizitelor lui Ceauşescu. Eu credeam că era vorba de tactică numită „vizita tătucului pluteşte deasupra noastră”, expresie pe care am căutat să o traduc destul de bine încît să-mi ofere nuanţa cea mai importantă din originalul rusesc, la urma urmei intraductibil, pentru că în rusă se simnte şi teama aceea inexplicabilă acolo unde în română pare mai mult poetic. În rusă un unul dintre mutele cuvinte care exprimă plutirea exprimă şi un fel de cădere periculoasă peste ceva, un fel de plutire ameninţătoare asupra unor suflete.

Ce se întîmplă pe vremea lui Stalin poliţia, efectivele poliţieneşti, după atîtea războaie şi conflicte externe şi interne, erau extrem de deficitare. Ei, atunci Stalin a inventat o schemă de control care apoi a fost preluată de toate statele. Schema mergea pe teroare. Da, dar ce teroare ? Teroarea zvonului. Nu e simplu deloc. Dar aici nu trebuie să ai poliţişti, ofiţeri şi tablagii, ci ciripitori. Se lucrează cu puşcăriaşi, cu oameni şantajaţi şi şantajabili. Îi pui să răspîndească zvonul că poliţia rusă este imbatabilă, că are un număr colosal, mai ales prin poliţiştii sub acoperire, care nu par deloc a fi poliţişti , dar care sînt infiltraţi peste tot şi n-au pic de milă. Şi mai e o chestie – zvonul despre geniul  capilor poliţiei. Domnule sînt deştepţi de put. Nu te poţi sustrage lor, şi apoi au un departament de paranormali, care ştiu şi toaca în cer, ştiu şi ce gîndim sau visăm noaptea în pătuţul nostru.

Asta am crezut şi cînd am observat că din zece anunţări de vizită Ceauşescu le onora doar pe două sau nici atît. Care era chestia. Chestia era legată de anotimp. Vizitele se amînau cu atît mai mult cu cît era frumos afară. Bine, bine, dar pare ciudat – vizitele le onorezi mai ales cînd e frumos afară. Da, aveţi dreptate, dar asta la noi la oamenii normali.

Să vă iau altfel satrapul vizita ţara doar cînd era urît afară. Păi cum, era masochist. Poate nu era masochist, poate era muncitor, un luptător caruia îi plăceau numai momentele de cumpănă sau poate venea la oameni cînd era mai greu sau să-i surprindă dacă-şi fac treaba şi atunci cînd e mai greu. Nimic mai fals : chestiile ăstea cad, pentru că vizitele lui erau preanunţate cu multe luni înainte, cel mult săptămîni. Problema era că nu surprindea că vizitează, ca Vlad Ţepeş, ci surpindea că nu vizitează.

Şi acum secretul : omul era meteosensibil, şi cînd spun asta despre Ceauşescu vorbesc desigur de psihic sau de patologia psihicului.Cînd se făcea urît afară nu mai avea pic de chef de distracţie. Deci se ducea la program, la şedinţe, întruniri, plenare, pe teren. Cînd se făcea frumos afară, băiatul se ducea la distracţie. Avea gaşca lui şi începea să joace leapşa pe furate, popa prostul şi alte asemenea. Dar oamenii l-au văzut ditrîndu-se şi cînd era zăpada mai mare şi mai mohorît afară. Păi tocmai de aceea vorbeam de psihic sau patologia lui. Că meteosensibilul nu e un bolnav psihic. Ceauşescu se bucura nestăvilit de momentele frumoase de viaţă indiferent ce datorie avea de îndeplinit. Veţi spune că e vorba de un caracter frumos, poetic, hippie ... Ei, aici e chesita : că orice om care nu poate îndeplini nici măcar o dată o datorie vînînd numai distracţia pe oriunde ar fi ea este un grav bonav de nervi, cel puţin. Viaţa nu e formată numai din distracţie. Dar la noi există chiar o categorie socială care zboară dintr-o distracţie în alta ca fluturii din floare în floare : îi vezi toată ziua pe la televizor cum rîd , cum vorbesc aiurea, cum se ceartă în joacă cu nevestele prin intermediul telefonului din public, cum îşi dau amentele şi fetele pe listele PE ca pe topogan, cum înjură şi jignesc fără pic de jenă şi în orice caz fără regret, cum...multe şi alte multe măgării...Asta avem acum ... Ăştia ne conduc...

Şi pe acelaşi calapod sînt toate responsabilităţile : şi atunci ce ne mai mirăm cînd îl vedem pe nea Piţi , care după ce pierde şi ultima şansă de calificare în campionatul mondial de fotbal spune nonşalant că nu-şi va da demisia şi că nu a greşit cu nimic, pe Băse care-şi plasează femeietul la distracţie europeană, că numai la trabă europeană nu e gîndeau ei cînd se punea  pe listele pentru PE, aşa îi vedem pe toţi aceşti panglicari şi bufoni de doi bani peste tot lăudîndu-se li cu negrul de sub unghie, vorbind tare şi rîzînd tare la orice şi atunci şi prostia noatră va dispărea. Păi ce, ei au ajuns în vîrf să facă treabă sau să se distreze. Sînt la urma urmei oamenii tătucului. Tătucul pentru distracţia lui tăia capete. Şi ăştia azi fac la fel. Dar nu e o chestie nouă : şi Nero, Împăratul, era un bufon de rîdeau toţi de el, dar nu uita să ucidă cîţiva oameni pe zi, chiar din rîndul celor care îl apărau. Nero şi-a omorît mama ca să vadă de unde a ieşit. Ăştia îşi ucid ţara ca să vadă de unde a ieşit. Tare i-aş trimite eu acolo, ca să vadă şi să nu mai iasă, iar noi să nu-i mai vedem.