Încă e greşit să credem că ce i se întîmplă lui Becali astăzi este o strategie a lui sau făcută împreună cu el. Nici nu a fost bine arestat că românul a şi început să brodeze scenarite. Sigur, că şi Becali e român şi scenarita s-ar putea să fie oricum deja gătită chiar de el.
Tare mi-e că e scenarită de foarte mult timp, adică de la revoluţie în coace sau mai de mult. De fapt, toate se leagă de alegerea comuniştilor în’48 , vorbesc de alegerea lor în a ne păcăli.
Atunci ruşii au venit peste noi şi după un program bine stabilit dinainte să învingă, cînd încă la ei conducea NKVD-ul, au scos puşcăriaşi din gherle şi i-au făcut şefi peste noi. Normal că aceşti băieţi veseli au decapitat toată floarea intelectualităţii române şi au dus procesul acesta la perfecţiune mai ales după revoluţie. Deviza lor e „Bine bă deştepţilor, faceţi şcoală cîtă vreţi că tot noi proştii sîntem boşii” . Aşa am ajuns să fim conduşi de unul ca Ceauşescu, de altul ca Băsescu sau Constantinescu, care vorbeşte de intelectualitatea românească de ca şi cum el n-ar face parte din ea – ştie el ce ştie. A venit şi el pe tancurile sovietice şi a primit casă d-a moca în judeţul Argeş, ditamai conacul, în timp ce boieri argeşeni stăteau în gazde sau cu casa plină de familii băgate cu forţa. Pesemne că tot aşa şi-a luat şi diploma de facultate, p-aia de liceu n-a mai avut timp – era război. Veţi spune că sînt rău. Ba nu sînt rău deloc – sînt foarte mzulte celebrităţi române de pe timpul lui Ceauşescu, care au facultate dar nu şi liceul. De exemplu Victor Rebengiuc. Omul acum cîţiva era decan al facultăţii de teatru şi film. O lege atunci i-a obligat pe toţi să-şi arate diplomele de liceu. Domnul Rebengiuc n-a avut de unde. Aşa că a trebuit să plece de pe post. Şi era vorba de chiar îndrăgitul acor Victor Rebengiuc. Gîndiţi-vă la cîţi marţafoi anonimi au asemenea destin – destin de intelectual fără diplome, fără şcoală şi învăţătură.
Ceva în genul ăsta este şi Becali. Un brend comunist care s-a prelungit ca o scursoare pe hainele noastre de după revoluţie. El este aceeaşi imagine proferată de comunişti – omul de jos, chiar foarte de jos, adică ăla scos din gherle de ruşi ca să ne facă ţara praf, care ajunge foarte sus prin forţa s-a de voinţă, poate chiar prin forţa morală, deşi aici cînd ai renunţat să fii creştin totul devine o mascaradă – oamenii nu ştiu că moralitatea este o valoare luată de la apostolii lu Cristos. Dar Becalii este un sovietic modern şi ştie să îmbine brendurile comuniste şi religioase fără sfială.
Dacă pe vremurile regale ca să faci figură de mare credincios era nevoie să vii dintr-o familie mai veche în practicile rugăciunii, adică una mai boierească, acum, în urma modelului comunist, modelul credinţei s-a schimbat într-o mascaradadă: închipuiţi-vă un ocnaş scos din lanţuri de ruşi ca să fie pus peste noi, cu scopul ca în timp să se aleagă praful de vlaga şi identitatea acestei ţări; ei, apoi priviţi acest jeg cum abandonează comunismul îmbogăţindu-se, dar şi însuşindu-şi cuvintele creştine numai aşa de suprafaţă ca să facă figură de mare profet şi cu acestă figură să conducă o ţară întreagă în maniera lui Al Capone. Acesta este portretul în mare al brandului ceauşisti-băsesciano-becalist.
continuarea in pagina urmatoare ...
