... continuare din pagina anterioara

Nu trebuie să-l arestăm pe Becali pentru a merge fotbalul românesc mai bine. Nu trebuie să-l arestăm pe Năstase ca să avem o politică mai bună, nici măcare pe Băsescu nu trebuie să-l proţăpim pentru a avea un preşedinte mai bun.

Sînt convins - şi ca mine mulţi alţi români - că oricare român pus pe oricare post ar face la fel ca predecesorul. Aici nu e vorba de om ci de Sistem.

La noi, după venirea comuniştilor s-a format un Sistem care ca orice virus funţionează perfect. Vreau să spun că diferenţa între o fîntînă bună şi alta stricată e că pe aia stricată nu trebuie să o repari ca să fie cum e. Sistemul stricat merge de la sine. Aici e fata Morgana a românilor. Adică un fel de Marioara a deşertului nostru de bine. Românul vede că viaţa merge înainte şi crede că aşa trebuie să fie. Vede că biosului îi merge bine şi cred că aşa e bine.

Ei bine, nu e bine!

Am jucat fotbal de mic şi vorbesc aici de fotbal în cluburi şi am văzut nu numai cum se fac antrenamentele, dar cum sînt promovaţi fotbaliştii. Erau mulţi juniori buni, dar la seniori ajungeau doar cei  foarte piloşi. Se învîrteau bani ciudaţi, iar la Tîrgul Jiu am asistat ca soldat în pază cum Pandurii erau lăsaţi să dea goluri pentru că ei trebuiau  să bată, iar ei într-un mod extrem de penibil nu mai dădeau o dată acele goluri necesare.

Iată adevărata faţă a fotbalului românesc. Sînt schimbaţi antrenori, ori antrenorii sînt invariabil foşti mari fotbalişti. Ăsta e fotbalul – cît timp joci eşti mai mare ca un rege şi cînd nu mai joci eşti mai mic decît un pilos. Nu greşeşte pilosul de Niculiţă că îşi dă autogoluri unele după altele, ci antrenorul că nu i-a pus...dop. Ui-te că nici nu mai ştiu cum să spun.

Degeaba îl înjurăm pe Băsescu. El trebuia să înfunde puşcăria de mult. Prorpiuzis este un puşcăriaş nereperat. De vină sîntem cu toţii că nici măcar nu vrem să denumim răul. Vorbim de blaturi, vorbim de nu ştiu ce bani, dar nu vorbim de faptul că banii aceia ascund lipsa de talent, de faptul că în ţara asta talentul este hăituit, că omul cu har îi face scîrbă cîte unui borţos cu tot atîtea clase  ca trenul doar pentru că nu are bani şi că nu o face pe scorţosul. Că omul cu spirit nu are bani pentru că acei bani nu vin din spirit şi că nevenind din spirit se vor scurge ca prin minune şi toată ţara asta va cerşi prin străini, începînd cu stăpînii ei şi că atunci cînd stăpînii vor cerşi se poate ca omul cu har să trăiască tot sărac dar tot din harul lui. Dar cine să înţeleagă? La urma urmei sîntem cu toţii ca într-o puşcărie aici.