În curînd vom asista la meciuri din ce în ce mai grele, vom lasa în urmă acea lentoare în care intrase fotbalul românesc. Dar nu mai vorbesc acum de meciuri libere...sau cum să le zic – meciuri în libertate. Meciurile româneşti niciodată n-au fost libere, dar azi nici nu poate fi vorba de aşa ceva.

Poate vor deveni cu adevărat libere cînd se vor ţine în puşcărie. Nu că în puşcărie nu s-ar face mişmaşuri dar acolo mişmaşurile sînt pe pastă de dinţi ca să-ţi faci un „matrafox”, adică o băutură trăsnet din pastă de dinţi fermentată şi alte ingrediente, pentru un pachet de ţigări, d’ăla de Carpaţi cu filtru... Bine, mai e vorba şi de ceva prafuri de vis, dar aici numai Mutu s-ar fi putut simţi în elementul lui. Dar cred că-i subestimez nemeritat pe ceilalţi băieţi.

Ba, cred că dimpotrivă, acolo la bulău, drogurile umblă dar cu oarecare împiedicare, nu ca în civilie. Tare mi-e că după cîteva lunişoare i-om vedea pe ghetele noastre  de aur fals refăcuţi aşa cum trebuie şi cum blaturile la răcoare sînt din start făcute gata am vedea meciuri ca pe vremuri cînd juca Lucescu ăl bătrîn.

Dar pentru ce am spus mai sus e nevoie de o arestare ca pe vremea lui Zelea Codreanu. Cu Băsescu n-ar fi greu de egalat perfomanţele interbelice pe această linie, doar trebuie ca politicienii de opoziţie să-l atace mai vîrtos. Se ştie că Băscescu pentru a distrage atenţia de la el mai inventează cîte un caz. Să nu cumva să fii prieten vechi cu el că eşti primul săltat. Băsescu e genul de prieten de pe vremea lui Ceauşescu în fabrici cînd te trezeai cu cîte un şef că te laudă şi vrea să-ţi vadă familia. Toate bune şi frumoase, pînă cînd descopereai că tot ce s-a spus pe la mese de către tine, de către rude şi prieteni erau acum folosite împotriva ta. Apoi descopereai că individul era securistul fabricii şi vroia să vadă dacă faci trafic de material. Frumuseţea era că deşi nu făceai acel trafic tot erai pătat pentru că la mese oamenii spun multe. Nu ştiu de ce cred că şi Băse a fost aşa ceva – il simt după cum se împrieteneşte şi după ce se întîmplă cu prietenii lui noi. Prieteni vechi nu are. Ăsta e semnul – cînd un individ are numai prieteni noi să şti că are dresaj de ciripitor vechi. Ăsta e singurul lucru vechi care a mai rămas pe el.

Dar cum să-i vii de hac fotbalului românesc sau mai bine spus metehnelor fotbalului românesc doar arestînd, chiar dacă arestezi toţi actorii implicaţi în el? E stupid!

Problema fotbalului românesc este problema vieţii româneşti. Aşa fotbal, aşa societate.

Păi nu arestările dreg busuiocul. Chiar decloc... Ba cred că arestările ar complica mai mult lucrurile, pentru că ştim cum mulţi au intrat în puşcărie dintr-o greşeală şi s-au întros de acolo borfaşi sadea. După ce au ieşit la doar cîteva zile au fost rearestaţi de data asta pentru infracţiuni adevărate şi foarte foarte grave.

continuarea in pagina urmatoare ...