... continuare din pagina anterioara
Cam aşa îşi făcea Becali intrarea în celebritate. Pînă atunci ştiau de el doar chibiţii de la Steaua, oho, şi nu erau puţini deloc, numai că nimeni nu îl întreba despre politică, istorie şi religie mai dihai decît pe Ortega y Gasset altădată prin occidentul civilizat. De fapt nimeni nu îl întreba nici de fotbal. Pe atunci filozoful acestui sport era nea Dinu şi îşi făcea meseria cum trebuie: mai o ameninţare cu cafteala presărată cu citate din Haidegger, mai o schemă de fotbal împănată cu panseuri cioraniene sau dintr-un film despre nişte cow-boy-i sensibili şi înţelepţi precum Socrate sau... Clint Estwood, ăsta... Totuşi lumea se simţea bine. Nea Dinu mai f... trăgea şi cîte o schemă pe tablă, şi deşi cei din platoul de filmare nu înţelegeau nimic şi se plictiseau de moarte, căci erau fotbalişti, noi ăştia de ne uitam intelectual nevoie mare cel puţin aveam iluzia prin acele scheme că echipa naţională, Steaua, Dinamo, Rapiduleţul se vor califica şi ele la marile concursuri din afara ţării, că aicea am blătuit totul de nu se mai înţelege şmenar cu şmenar, darămite...
Ei, Becali aici a făcut o mare inovaţie, ca orice geniu. El n-a intrat în platourile de filmare pentru a descurca o încurcătură în iarba terenului cu gazon, ci ca să-l înjure pe un ziarist că a zis de el că...vinde cimitire la preţ ridicat sau la preţ de piaţă neagră. Păi cum altfel dacă e vorba de cimitir. Ar fi chiar culmea să vîndă morminte la preţuri albe. Păi mormintele sînt negre şi apoi afacerea nu era lui, ci a lui văru-său sau nici a lui văru-său. El avea afaceri cu terenuri... Acum ce contează dacă pe ele fuseseră ridicate biserici, cimitire, oraşe. Las’ că vă face nenea Becali altele. Şi a făcut. Sigur că şi acolo cheile sînt la el. Dar problema nu sînt cheile, ci înjurăturile. Oamenii se luptă să-l vadă pe războinicul luminii la televizor cum îl face cu ou şi cu oţet pe oricine, pentru că la început a contat ca cel vizat să fie unul nesuferit, dar mai apoi n-a contat ici asta. Dacă astăzi Becali l-ar înjura pe Arşinel sau pe Florin Piersic vă spun că nimeni nu le-ar lua apărarea, ba mai mult – cred că vor rîde însutit mai tare, pentru că e vorba, nu-i aşa?, chiar de maeştri rîsului... înjuraţi, făcuţi de rîs. Adică lumea s-ar bucura să-i vadă pe cei care se fac singuri de rîs că sînt făcuţi de rîs de data asta din afara lor. Asta e o noutate subtilă. Nu, vă spun că românul e un om inventiv.
Mai nou acum vrea să-l vadă pe Becali ca pe un mîntuitor. El însuşi a început proiectul. Coleg de idee i-a fost, cine altul pe această linie de Mărcuţa, decît Vadim Tudor. Stau împreună precum Bălăceanca şi Socola în aceeaşi ţară. Ţes intrigi sfinte zic ei şi se pun la cale să nască şi pentru ţărişoara naostră un mîntuitor, că acela pe care îl avem de mii de ani parcă nu e chiar român. Zis şi făcut , îl arestează pe Becali pe un motiv de care rîd şi curcile. La începutul anului Becali şi-a recuperat maşina de la nişte hoţi. Ei, cică acea întîlnire de predare şi luare a obiectului furat este considarată sechestrare de persoane de către organele în drept şi de drept. Păi nedreptate mai mare decît asta, pentru un candriu de Rahova şi un cocalar de Pipera, este de neînchipuit. Ce e aia să fii pus pe cruce pentru că ai făcut minuni?! Treaba ta dacă ai făcut minuni. Ce noi te-am pus? Păi ce legătură au minunile cu bătutul la poliţie? Degeaba face omul minuni dacă îi supără pă ăi mari. Păi nedreptate e aia să fii arestat că ai sechestrat nişte hoţi. Chiar dacă ai tras cu arma în plin oraş. Toţi dormeau. Ei, sigur că glonţul trece şi prin zid ca prin brînză, dar cine moare în somn moare frumos.
Să fii arestat pentru că i-ai omenit pe nişte hoţi după ce te-au furat de maşina cu care te dădeai mare prin oraş şi apoi să fii ţinut două săptămîni gigantice la rînd la păstrare iată adevărata nedreptate.
Că bine a zis Becali în timp ce era dus la judeactă: „Cristos în cătuşe şi Barabas liber” , şi a doua zi imediat judecătorii l-au eliberat. Poate că stînd şi deliberînd concentraţi au auzit ca prin vis glasul lu Becali răguşit trecînd insidios prin ziduri şi au crezut că e glasul gîndurilor lor, şi au făcut precum şi-au zis în barbă – lucru mai rar care ar merita comentat separat... Dar unde e Cristos acum?
