... continuare din pagina anterioara
E adevărat că şi eu, care eram mînios pe decizia regală a Hohentzolernilor de a nu se amesteca orice ar fi cu români, luată exact cînd au debarcat aici, m-am mirat cînd am văzut-o pe fata cea mare a regelui de mînă cu un , cu o...dudă. Dar noutatea mi-a şi făcut cu ochiul în acelaşi timp. De ce nu? mi-am zis. Iată că regele, cît e el de înfipt în reguli vechi, sare peste şea cu tot curajul. Nu e teamă de bîrfele care vor veni. Şi bîrfele n-au întîrziat să apară. Toţi se tînguiau în străfundurile fiinţei lor de nenorocul de a nu fi aleşi. Păi dacă regele şi-a ales un flăcău de la noi şi încă unul care nu vine din boierime, de ce nu a ales un altul dintre flămînzi. Răspuns: totuşi în Europa o fată se mărită cu un singur bărbat, fie ea prinţesă. Trebuia să ia pe cineva.
Dar stai că nu e bine: îl poate lua, nu zicem nu, dar de ce a devenit principe. Păi ce, nu putea să stea aşa lînga fată de rege, ca un ţuţăr fără pretenţii? Băi dar înfingăreţ mai e băiatul ăsta. Ba Vadim îl găsise a fi chiar ţigan, de ca şi cum ţiganul n-ar fi şi el om, român, de ce nu bogat, de ce nu actor, de ce nu ofiţer... şi multe altele. Măcar de ar fi fost băiat de bulibaşă. Ei, fiţi siguri că dacă era băiat de bulibaşă sau chiar bulibaşă ar fi ieşit şi mai urît. Dom’le s-a luat chiar cu un bulibaşă, un ţigan de rînd din Dudeşti nu-i ajungea. Ei, şi am ajuns şi la numele de Duda. Vă rog să mă credeţi că am vorbit cu cineva care era supărat că regele Mihai şi-a dat fata pe mîinile unui individ cu nume urît. Ce nume e ăsta de Duda? Păi ăsta e nume? Nu putea să găsească unul cu nume de Ionescu, Popescu... Mă rog, un nume românesc. Că sînt atîtea. Cartea de telefoane e plină de Popescu şi ea a dat de...un Duda. De unde o proveni numele? De la dude? Adică de la dudă? Păi ştiţi dumneavoastră că dudă în argou însemană ţigară. Dacă de fapt îl chiamă ţigară şi încă o ţigară d’aia care se făcea pe vremuri pe genunchi. Nu , ăsta e nume plebeu. E nume de mahorchist, de tabagist. Aşa combatem noi tutunul astăzi. Parcă văd un borfaş la colţul străzii: „Dă-mi bă şi mie o dudă!” Ce rău vedem aici decît că cineva vrea să-şi facă plămînii praf. D’aia ziceam şi ei „Hai la dudă neamule!” Că nu-i voba aici de dudă, vezi bine... Că doar n-o sta în piaţă un negustor să vîndă o dudp, o singură dudă. Evorba de o singură ţigară. Adică de o vorbă bună, de o şuguială acolo. Mai punem ţara la cale, mai bombănim şi noi... Iată cam cum văd eu sloganul lui Duda.
E neobişnuit ca un principe să candideze pe posturile unui sistem laic? E neobişnuit să fii prinţ de Dudă? E neobişnuit să fie ascultat sau înţeles un astfel de individ cu pretenţii legate de bun simţ, echilibru legitimitate?
Păi sigur că e neobişnuit. În spate îl are pe regele Mihai. Poate n-aţi ştiut, dar acest rege este singurul din istorie care a guvernat ţara chiar dacă nu mult timp, pînă la abdicare, împreună cu comuniştii cei mai feroce, ne fiind ucis de aceştia aşa cum s-a întîmplat în ţara de unde ei veneau. Gîndiţi-vă că a trecut printre urechile de ac ale Anei Pauker, care şi-a început cariera denunţîndu-şi soţul, fapt ce a dus la uciderea acestuia. Apoi a plecat din ţară continuînd să fie mecanic auto şi pilot. Nu e obişnuit să vezi un rege pe sub maşini şi cu urechile pline cu vasilină, iar cu ochii ompluţi ochi cu valvolină, uleiuri şi benzină mai ceva ca un robot. Nu e obişnuit să vezi un rege trăind din creşterea iepurilor sau al altor animale mici. La ce vă aşteoptaţi din partea uni bătrîn atît de extravagant. La urma urmei dacă nu vă convine intrarea lui în ţară printr-un principe român făcut peste noapte vă convine o întoarcere la o legitimă regalitate? Atunci de ce să nu înţelegem o adaptare a minţii politice regale la nevoile laice de azi. Un principe preşedinte. Hai cam trăit să o văd şi pe asta! Nu, vorbesc serios: de comunişti m-am săturat pînă peste...ţară.
