Ce mai, mai an venea Fratini, ca un frate (în nici un caz de-al nostru), să ne spună cît de frumoasă e Macovei, marea justiţiară. Acum, nici o chestie – îi place omului ce-i ...place. Nu ştiu cum să spun... Îi place omului exact ceea ce n-a primit poruncă... Formulez altfel – plăcerea este o stare care apare atunci cînd nu e impusă. Ba  nu e bine – că de  multe opri îţi impui ce să-ţi placă. Eu mai rar, dar văd foarte mulţi demnitari şi trimişi speciali care îşi impun să se distreze cu fătuci prin paturi de hotel, filmate de cine nu trebuie. Păi asta e impunere – că acolo la ambasadă, în parlament sau mai ştiu eu în ce loc plin de...demnitate şi respect nu te distrezi cînd vrei, ci cînd apare un timp mort. Mort ! – să mă bat peste gură, deşi au fost atît de mulţi demnitari morţi în paturi răvăşite de plăcere încît n-aş ocoli expresia chiar dacă o pun pe lîngî cuvîntul plăcere. Ce mai Fratini a venit la noi ca să-i placă de Macovei. Ba nu, a venit să ne popească şi cînd colo ce să vezi – ne popeşte dar cu mici rectificări: rectificarea Macovei. Totul merge foarte prost în România, foarte prost, numai Macovei merge bine. Şi aici nu e vorba doar de locomoţie, fie ea la figurat, ci de estetică. Vedeţi dumneavoastră – unui italian îi e mai uşor. Cînd copilăreşti printre picioarele musculoase dar svelte ale unui David sculptat de Michelangelo, cînd din greşeală, copil fiind dai cu mingea într-un geam fin de la galeria Uffizzi scuzaţi-mă..., păi nu mişti. Păi dacă a tis Fratini că Macovei e frumoasă apăi e foarte frumoasă. Chestia cu „foarte” este aportul nostru românesc, înfrăţirea cu fratele italian. Păi pînă nu exagerăm noi umpic nu ne lăsăm. Dar aici nu e vorba de nici o exagerare. Fratini era mort peste poate, era lovit tare de aripa dragostei. Atunci noi românii unde să mai exagerăm ? – ca să zic aşa. Dobitocul îndrăgostit nu ne-a mai lăsta pic de loc să exagerăm. Ei aici se vede că problema e cam... cusută cu aţă...exagerată. Păi dacă Macovei e frumoasă înseamnă că poncifa aia că româncele sînt cele mai frumoase e foarte adevărată. Dar noi aveam nevoie să fie doar adevărată.

Dar admiraţia continuă şi după ce Macovei a fost debarcată. Vorbesc de o continuitate a laudelor în zona justiţiei pe care le primim  din partea europenilor. Spun aşa – europeni – nu pentru că noi n-am fi în Europa, ci pentru că, de cînd papa de la Roma a trădat armatele ruso-române conduse de Ţarul Petru  şi Cantemirii  noştri, dîndu-se de partea armatelor otomane cu tot cu efective veneţiene şi elveţiene, eruropenii de apus i-au aruncat pe europenii de răsărit în afara Europei. Chestia merge la fel şi astăzi, în aşa fel încît mai multora dintre europenii noştri le vine să bage Turcia în Europa, mai dihai decît pe români. Dar dragostea pentru unii dintre noi este gigantică. Este atît de mare încît aş putea spune că pe aceste rare persoane sau entităţi le iubesc mai tare ca pe turci. Şi turcii la fel ... Ce ciudat sună mai ales cînd e vorba de „mangealîc”, pardon..., de turci.

Dragostea europenilor pentru anumite persoane foarte estetic zugrăvite nu are nişte criterii prea clare, decît dacă înţelegem că e vorba doar de stucturile create după modelul lor. Ce se întîmplă ....– dacă e vorba de un organism romînesc sadea, care merge bine di moşi strămoşi, cum ar fi brînza, atunci nu e bine, dar dacă e vorba de o structură slabă, plină de bandiţi, unde nu se face nimic consturctiv, o structură dubioasă care te îmbie la delir, dar care e a lor, atunci  totul e bine. Înţelegeţi ? Asta e fragostea fratiniană faţă de femeia...româncă, dar nu în general. Păi, mă şi miram atunci.  Am văzut eu cu ochii mei din cap – cum spun ultrapleonastic ţăranii – procurăriţe şi avocate de îţi vine să te faci...avocat sau procuror, poate chiar preşedinte, nu de tribunal ci de ţară, dacă nu cumva să te faci Băsescu, ceea ce – după Paleologul ăl tînăr ar fi o imposibilitate, pentru că geniile apar rar – dar să spui că Macovei e frumoasă e ca şi cum ai încăleca în loc de un cal pur sînge o capră rîioasă crezînd că mai degrabă aşa vei lua concursul de călărie din Marea Britanie.

Ei, pe acelaşi calapod au venit şi zilele astea europenii peste noi spunîndu-ne fără să clipească, fără să roşească, fără să le fie...nu ştiu cum, că toată ţara merge deandoaselea, numai ANI, DNA şi ministrul justiţiei merg bine. Cum aşa fraţilor ?...

Păi ştiţi ce au spus ăştia aici ? E ca şi cum ai spune „domnule, am fost răpit de Al Quaida, s-au purtat execrabil cu mine în afară de trei inşi dintre ei.” Păi care ăia trei măi băiatule că erau îmbrăcaţi toţi în negru şi aveau cagule pe faţă ? Şi urmează rîsul : prietene trebuie să-ţi spun adevărul. Cei trei care s-au purtat mai bine cu tine erau tot aceiaşi trei care s-au purtat rău. Diferenţa de comportament este şi una de stare dar şi de timp. Dimineaţa se simţeau mai bine şi vă băteau. Seara erau osteniţi de peste zi şi vă lăsau mai moale. Teroriştii au fost doar trei. Aşa şi în operaţiunea de salvare Băsescu : teroriştii tot trei au fost – arabul prins de terorişti, adică de el însuşi, fata senatorului PSD, care era pe post de prinsă în ambuscadă şi terorizată şi Băsesecu. Cine a fost cel terorizat ? Cum cine ? Poporul român. Dar aici      s-au păcălit – pe noi ne doare în...de toate manevrele lor. Ăsta şi e păcatul nostru. Şi e păcat mare. În Biblie scrie că păcatul numărul unul al Sodomei a fost indiferenţa... Sigur, mai aveau şi altele, dar minciuna de sine nu cred să o fi avut-o ca noi astăzi.

continuarea in pagina urmatoare ...