... continuare din pagina anterioara

Omul simplu din România trebuie să iasă din starea de prostie atunci cînd se uită la un magician la circ şi să nu-i fie teamă cînd este chemat pe scenă, de ca şi cum şomerul care execută acele numere ieftine ar fi chiar un spiriduş care face ca lucrurile să dispară. Nici să nu se întrebe mereu ca un copil „dar cum o fi făcînd”. Ca el nu vei putea face niciodată, dar este cu siguranţă vorba de un truc. Ideea este ca, din cînd în cînd, să-l întrebi pe circar dacă banii, pe care i-ai dat pe spectacol, se regăsesc în numerele de circ. S-ar putea să constaţi că pe afiş era vorba şi de un zbor pe deasupra sălii şi de flăcări înghiţite şi de mai ştiu eu ce femei tăiate, pe care magicianul le-ar fi făcut la loc, fără sînge, fără asistente şi doctori chirurgi... iar tu nu ai văzut decît un număr îmbărligat şi plictisitor cu nişte cărţi de joc, de unde trebuia să tragi şi să numeri pînă îţi ieşeau ochii din cap, şi că exact atunci ai rămas pentru totdeauna fără ceasul de aur cumpărat de tatăl tău cînd te-ai întors de la armată sau cînd ai intrat la facultatea aia inutilă unde ai rămas şi fără speranţe.

La momentul oportun acolo unde trebuie, străbătînd neplauzibil spaţii între cercuri foarte diverse: azi cu oşenii dansînd cu o ţărîncuţă şi strîngînd-o pe sub sîni, mîine cu romii rîzînd cu gălgîituri orientale, răspoimîine cu vicitimile revoluţiei, el sus – ele, desigur, jos, că aşa a fost comunismul şi revoluţia lui de dezvrăjire a revoluţiilor..., în altă zi certînd-o pe gigantica judecătoare, judecînd doar după mărimea la pantof, în privinţa dosarelor revoluţiei şi mineriadelor, de ca şi cum pe Băsesecu l-ar interesa rezolvarea istoriei, care tocmai ea îl ţine ca pe o iluzie de lumini murdare şi mijite în spectrul nebuniei noastre de ospiciu. Punctează exact cum trebuie şi nu e deştept deloc, dar... dar vrea. Vrea! Cred că este singurul care îşi doreşte cu adevărat puterea. Restul doresc doar scaunul, scaunul chiar ca obiect, ca topografie. N-au ieşit din stadiul de copil care joacă de-a ascunselea. Nimănui nu-i place să stea să numere. Toţi fug. Dar pentru un sadic e mai bine să stea la stîlp şi să-i scuipe pe fugari. Nu, chiar aşa se spune – să scuipi. Asta şi face Băsescu în timp ce ceilalţi concurenţi dorm, se ascund. Ne scuipă pe toţi. Ne ia peste picior, ne crede pe toţi... găozari, pe considerentul că marea majoritate a oamenilor au fost răpiţi de telenovele. Cu o populaţie arestată de poveşti siropoase cu oameni care zîmbesc, rîd, plîng şi urlă, toate la extrem, pronunţînd pînă la exasperare cuvîntul „casamentu” sau „casar” ce poţi să faci. Umblu prin ţară şi văd case goale, dărăpănate, oamenii ei sînt în băjenie prin străinătate, dar cei rămaşi ce credeţi că fac. Se însoară. Asta şi face Băsescu – ne însoară, merge pe la toate chefurile şi nunţile şi pe cuvînt dacă nu face bine. Şi la urma urmei toată viaţa lui n-a ştiut să facă altceva.