Ciobănaşul nostru de Bucureşti – cam mahalagiu şi cîntînd mai mult cu pieptănul decît din fluier – a depus jurămîntul în parlamentul European. Nu a durat mult. Nu a durat mult deloc. Barosso a remarcat asta cu…mirare, dacă nu a fost cumva indignare şi asta nu pentru că el însuşi ar fi un şedinţoman în maniera comunistă de vorbeşte sau ascultă şedinţe şi în somn, ci pentru că în discursul lui Becali nu s-a găsit nici urmă de angajament, măcar o dîră pe fundul borcanului, ci doar un îndemn, un îndemn al lui Becali către Barosso : să se apuce de treabă şi să se roage la Dumnezeu ca să-i dea înţelepciune, aşa cum i-a dat şi lui Solomon. În timp ce cerea asta Barosso se uita peste umăr cumva electrocutat, dacă nu era de-a dreptul paralizat, pentru că a simţit prin aer aroganţa de Pipera cum împuţea tot aerul, ca la Bucureşti, deşi domnul Barosso, sînt sigur, ca şi domnul ... de dinainte, domnul Solana, nu prea ştie unde e Bucureştiul, darămite Pipera. Dar va afla şi bine îmi va părea. Îmi va părea bine să-i văd pe aceşti domni cum vor face faţă valului de impertinenţă comunist-nomenclaturist-mujicească, pentru că atunci cînd ne-au lăsat pe mîna „băieţilor” erau comvinşi că acest colţ de lume nu trebuie să scape decît de Ceauşescu, nu şi de oamenii lui. Ei, acum vor vedea că şi noi aveam dreptate atunci la revouţie şi că e nevoie să scăpăm şi de... cal. Ei îl aveau duşman doar pe Ceauşescu, nu şi pe oamenii care îl făceau posibil pe Ceauşescu, pe cei care – aş putea spune –, ca în desene animate, l-au desenat pe acest monstrişor atît de distructiv ca să ne vină de hac. Şi aici venim în adevăratul punct nevralgic al problemei : şi ei europenii, occidentalii în genere şi cu acordul ruşilior, l-au decapitat pe minotaur, dar i-a lăsat în pace pe zeii care l-au creat, tot aşa ..., ca să ne vină de hac, ca să nu putem creşte, ca să nu putem trăi. „Cine ne vrea răul ? ” se întreabă ironic aşa zişii intelectuali de dreapta ai României de azi, care ling de la distanţă pulpana lumii occidentale, crezînd că vor fi una dintre stelele steagurilor lor.     Nimeni nu vrea nimănui răul, numai că toţi nu prea-şi doresc să vadă lîngă ei state cu o agricultură prea puternică sau cu nu ştiu ce comerţ. Asta e ! E simplu. Pentru asta şi apar războaiele, pentru asta şi sînt americanii peste tot unde curge lapte şi miere, lapte negru cu miros de ţiţei şi miere din flori mîndre de cînepă.

Îi aşteptam pe americani să ne elibereze. Azi aşteptăm vreo minune să ne scape de indiferenţa lor. Cînd va veni ? E posibilă ? Omenii speră mai mult ca niciodată să apară vreun haiduc, vreun om providenţial. Dar nu are cum să apară la noi aşa ceva. Poate să apară vreun tupeist, unul care să-l înjure pe Obama direct în faţă, vreuna care să trăiască în direct cu Berlusconi, unul care să ucidă ziua în amiaza mare în Italia vreo babă, vreun nesimţit care să blocheze într-o parcare chiar maşina preşedintelui, după care să o violeze chiar pe nevastă acestuia, pe una dintre fete... Pot apărea la noi multe alte asemenea, dar un mîntuitor, un războinic, hai să fim serioşi. Păi, nu-l avem pe Becali, nu-l avem pe Vadim ? Dacă există vreunul dintre noi care să creadă că poate să fie vreun român mai zurliu ca ăştia doi, mai curajos sau aflat într-o situaţie care să-i permită asemenea acte se înşeală amarnic.

Becali provine din rîndurile cadrelor...fotbalistice, cel mai important sector pe vremea comunistă. Este dus cu pluta din naştere, nu e neam cizelat, ba chiar suferă de o mitocănie cum nu mi-a fost dat niciodată să văd. Iată, nici nu ajunge bine în parlamentul european şi-l îndeamnă pe Barosso la înţelepciune. Nu-i vorbă că o are, dar este mai mult decît de presupus că o are. De fapt în ruptul capului nu poţi să-i ceri asta unuia ca Barosso, cu atît mai mult Becali care e certat cu nu ştiu cîte biserici pentru că firmele lui nu au terminat reparaţiile la diferite părţi ale clădirilor din proprietatea Ortodoxă, ba chiar şi-a permis să-şi ia înapoi donaţiile de la cîteva, pentru că nu ştiu ce meci (mai toate) a fost pierdut, deşi el s-a rugat stăruitor şi în văzul tuturor gurilor cască la – crede el – Dumnezeu.  Vreau să spun că nu cred ca Barosso să fie credincios, cu atît mai mult să fie ca Solomon. Nu cred că această adunare e un organism strîns din înţelepciune, nu cred că funcţionează pe chibzuinţă (activitatea lui este invizibilă, or înţelepciunea nu întîrzie niciodată să-şi arate roadele) şi mai cred că un creştin nu are ce căuta într-un organism care nu presupune prezenţa lui Christos, ci doar pe cea a unor stele, care în cel mai intuitiv caz pot simboliza ceva biblic, ca acele doisprezece seminţii ale evreilor, dar nu pe cei doisprezece ucenici ai lui Christos. Dacă Becali era un creştin care dădea poveţe creştine nu se prezenta în cadrul acestui parlament. Dacă era creştin nu-şi bătea joc de biserică prin atitudini caraghioase, scandaloase, vulgare şi agresive chiar la adresa bisericilor. Dacă era credincios nu ar căuta să se îmbogăţească cu atîta zel încontiuu şi nu ar minţii atît în legătură cu valizele pline cu bani, dacă ar fi credincios nu ar căuta să mituiască, şi nu în ultimul rînd nu ar fi lucrat atît de strîns cu regimul comunist pe vremuri şi de pe vremuri. Ce se întîmplă ? Pe mine nu mă doare că fosta putere poliţieneasă şi actualul jucător din umbră şi-a găsit o mascotă în Becali, pe care e în stare să-l trimită chiar în parlamentul european să ne reprezinte, dar mă enervează că o asemenea propagandă goală este amestecată cu ideea de sfinţenie, Dumnezeu, credinţă, ortodoxie. Fiţi ortodocşi şi lăsaţi dreapta ortodoxie să-şi vadă singură de drum. Nu vă purtaţi ca legionarii care au arestat credinţa doar pentru ei. Ortodoxia înseamnă acele bătrînele care umplu zilnic bisericele şi tocesc dalele în rugile lor mute. E puţin, foarte puţin şi aşa, darămite să faci şi circ din credinţă. Poate că a venit vremea ca românii sau cei care se prefac din ce în ce mai neconvingător că ne vor binele să găsească un călăuzitor, nu un muţunache de care rîde toată lumea. Sigur că sînt mulţi care vor să se identifice cu Becali, cu Băsesecu sau cu Vadim Tudor, dar acei oameni sînt dintre cei care nu vor să evolueze de loc, nu vor să se perfecţioneze, ci doar să rămînă la stadiul de primată. Mulţi cred că dacă beau ţuică şi înjură româneşte dînd fîsuri din sarmale şi mici de la Căpîlna sînt mai români decît ceilalţi. Trimiteţi la parlamentul european chiar un creştin. Acela îşi va face treaba cu conştiozitate fără să scoată ochii cuiva cu sfaturile lui patristice, fără să intre în conflict şi să ne facă de rîs. Prevăd că Becali ne va face să roşim încurînd pentru ce va face la parlamentul european.