Nu ştiu de ce românul e întotdeuna cel care deschide întotdeauna în estul Europei poarta nu spre noutate cît spre lucruri uşchite. Dacă au existat cîndva alianţe aberante în Balcani, apoi să ştiţi că ălea au fost, aş putea spune, încurajate de munţii Carpaţi. E un necunoscător cel care crede că în vremea celui de-al doilea război mondial polonezii n-au avut şi ei colaboraţionişti, dar au fost atît de puţini şi de marginali, încît nu poţi vorbi astăzi de ei decît ca despre nişte infractori. Or noi am avut o ţară întreagă colaboraţionistă. Şi francezii au avut colaboraţioniştii lor – o parte, cîţiva. Au avut de toate: şi socialişti, şi liberschimbişti, şi fascişti, şi nazişti, şi sionişti, şi mahomedani. Erau împărţiţi într-o mare diversitate, mai ales la Paris, chiar sub papucul lui Hitler, dar ca toţi să treacă într-o tabără, aşa ceva nu se poate. Nu se poate în Franţa. Dar la români numai aşa ceva se poate. Veţi spune că am avut şi noi comuniştii noştri. Da, aşa e... Adică, e adevărat, dar doar în parte, dar nu e vorba de comunişti, ci de sovietici şi nu-i chema Ion, Vasile sau Grigore, ci Igor, Volodea şi Ivan şi nu n-i i-a luat nimeni, ci ni i-a dat Stalin. Din păcate pentru mincinoşii de tip comunist de la noi, care vor să inventeze o insurgenţă antifascistă la noi îi contrazic liniştit cu ce ştiu de la bătrîni poliţişti care şi-au făcut meseria chiar în acea perioadă. Românii nu aveau comunişti, dar Poliţia se păzea de ei tot timpul şi erau cu ochii pe traficul de aşa-ziz persecutaţi veniţi din Rusia. Da, era vorba de un trafic. Poliţia română erau cu ochii pe şcoli, ca aceşti bolşevici sub masca unor fugari, urmăriţi de braţul lung al lui Stalin să nu cumva să drogheze cu ideologii comuniste pe bieţii liceeni, aşa cum astăzi Poliţia îi gineşte pe cei care vin din occident cu aerul că vor să deschidă o afacere.
Şi atunci, şi acum e vorba de droguri şi drogaţi. O naţiune drogată poate fi foarte uşor de manipulat. Cîndva credeam că drogurile chimice americane şi nu cele ideologice sînt plantări ale ruşilor pentru a deprecia specia anglosaxonă şi pentru a putea penetra mai uşor spaţiul lor. Cum nu puteau să ajungă cu drogul-propagandă-sovietică, mă gîndeam că s-au hotărît să o facă mai lesne cu drogul propriu-zis. Mai tîrziu am observat că drogurile americanilor sînt distribuite tot de americani. bun, să spunem că e vorba de o politică internă, sigur de tip dictatorial. Dar cum mai rămîne cu lupta împtriva sovieticilor? Chestia cu scutul antirachetă care se apropie de Moscova uşor uşor e copilărească. Americanii nici acum n-au înţeles, după eşecul din Irak, că nu cucerirea perpedes a unei ţări este şpilul. Pentru a cucerii şi a învinge e nevoie să faci în aşa fel încît acea ţară învinnsă să depindă de tine, dar în bine. Să „” Acum ruşii ar putea ataca prin surprindere. Păi deja America este o ţară numai de drogaţi. Acum sînt cel mai uşor de manipulat. De ce nu o face? Poate pentru că şi ei sînt drogaţi? Cu siguranţă că sînt beţi turtă toţi. Dar cine mai lucrează pentru ei? Care ei? Păi asta e întrebarea românească: nu ştim cu cine să votăm. Pe vremuri ruşii ne foloseau în spionajul lor, acum au venit americanii şi nu ne folosesc decît ca infirmieri şi ca soldaţi carne de tun. Tot e ceva, chiar dacă se arată printr-o groaznică lipsă de respect. Poate că nici pe noi nu ne mai foloseşte nimeni penmtru că şi noi sîntem drogaţi. Nimeni nu mai se foloseşte de nimeni pentru că sîntem toţi „groggy”? Adică ne-am drogat unul pe altul pentru a ne folosi unul de altul, ne ştiind că pentru asta ar fi fost nevoie ca unul dintre noi să rămînă treaz sau măcar treaz pe rînd, cu schimbul. De ce pun problema asta? O pun pentru că românii, cetăţenii turmentaţi ai Europei nu mai ştiu deloc de ceva vreme în ce parte să încline: „Eu cu cine aleg”se întreabă omul cu o scrisoare ce nu-l priveşte la pălărie. Nu ştie cu-i să trimită scrisoarea. „Adrisantului? ” Care adresant?
continuarea in pagina urmatoare ...
