Ce mai – oamenii lui Băsescu, tot stînd şi tot stînd la „Golden Blitz” printre fumuri şi alte halucinante exhalaţii, priviri ale gingaşelor femei vopsite în blond, cum gardurile de la grajduri sînt date cu var, şi soţii lor pe post de peşti privind hlizit prin aparatele de inregistrat imagini compromiţătoare, şi-au dat seama, dom’le, că sînt nişte genii, mari genii politice, care pot acoperi, doar ei, toate posturile guvernamentale, iar Boc încă pe atîtea, că de, e şeful lor, şef de genii. Iacătă cum se reiterează problema geniului Carpaţilor ..., „la poale de munte” , cum spune cîntecul. Domnule, fac ce fac românii şi încep să se creadă genii exact cînd sînt mai beţi şi cînd spun beţi nu vorbesc de vreo beţie metafizică sau mai ştiu eu ce chestie abstractă în orice caz figurativă, ci vorbesc de o beţie cu alcool ordinar, măsluit în crîşme de tot rahatul – scuzaţi-mi dulceaţa.
Nici nu au plecat bine miniştrii de drept la casele lor cele multe şi risipite prin lume, şi anume pe acolo pe unde se lăfăie cristaline plaje ecuatoriale, că Boc iute, ca un adevărat activist de partid comunist, de pe vremuri, a şi venit repede la post... la posturi, bifîndu-le, cum nici Ceao n-a ştiut să o facă mai bine. Ce înseamnă a bifa acţiunea? Cine nu i-a prins, nu i-a trăit pe comunişti nu ştie ce vreau să spun. Comuniştii aveau întotdeauna un „plan de acţiuni” , care urma să se desfăşoare indiferent de ce se întîmpla pe parcurs. Ceauşescu ajunse la cincinale şi alte proiecte, la care n-am fi putut participa nici noi postrevoluţionarii, pur şi simplu pentru că sîntem fiinţe muritoare şi nu putem trăi trei sute de ani. Vi se pare că aberez?
Deloc, Ştefan Andrei, unul dintre miniştrii lui Ceauşescu, care trăieşte şi azi bine merci, a spus că l-a respectat pe Ceauşescu cît de cît pînă cînd într-o zi, la nu ştiu ce plenară, la nu ştiu ce şedinţă ţinută numai între granguri, Ceauşesecu începuse să-şi facă griji pentru următorii trei sute de ani, dar nu în maniera ecologistă sau cea legată de moştenirea ţării, de celebra întrebare, care la noi rămîne retorică şi azi – „noi ce lăsăm în urmă?”, unde e firesc să te preocupe chiar mileniile, ci îşi făcea griji pentru ce va face el însuşi peste trei sute de ani. Ei, cînd începi să ai relaţii cu un asemenea om nu poţi să nu intri chiar tu într-o stare de halucinaţie soră cu... nemurirea. Bine, în general comuniştii trăiesc un soi de nemurire care îi duce mai devreme sau mai tîrziu la zid, dar eu vorbeam despre drumul nou al vechilor comunişti pe aceleaşi făgaşe. Cred că vor duce tot la zid.
Vreau să spun că nu văd nici o schimbare de tehnică la Boc între atunci cînd era comunist şi acum cînd spune el că nu mai e aşa. Nu văd la nici unul de genul lui şi, din păcate toţi cei care ne conduc astăzi sînt din această categorie – foşti comunişti şi actuali capitalişti primitivi. Mă uitam la o emisiune tv., unde Hurezeanu, fost agent... care, mă rog, a lucrat la radio „Europa Liberă”, nu ştim pe ce poziţie, dar care şi-a făcut admirabil treaba de detractor, zic, îl invitase în emisiunea lui pe atunci ministrul Ungureanu – un tînăr obraznic, înnebunit să epateze cu un discurs neologistic caraghios, în maniera caragialescă, binecunoscută şi de semidocţi, dar nu şi de semidocţi ca Ungureanu. Discutam chiar atunci cu un mare ziarist despre schimbare şi oprindu-ne puţin să vedem ce spune tînărul, privindu-l chiar ca pe o moştenire a noastră, am conchis că nu avem nici o scăpare. Acest tînăr nu mai era tînăr şi nu vărbesc aici de vîrstă sau vorbesc de vîrstă, dar strict ca problemă a activării. Cîţi ani avea Michel Jackson cînd a murit şi cît a activat el? Toţi îl plasează ca debutant în anii ’70 chiar dacă stilul şi l-a desăvîrşit în anii ’80. Totuşi şi în anii ’8o era un tînăr , dar acum se potrivea cu cei din aceeaşi generaţie de maternitate. Ce vreau să spun: că un individ care a activat în anii ’ 70 într-un domeniu rămîne un om al anilor aceia indiferent cît s-ar chinui să arate mai apoi că e tînăr, chiar fiind tînăr. Spune-mi cînd ţi-ai început treaba ca să-ţi spun cine eşti. Cîţi ani are Roşcovanul lui Sergiu Nicolaescu? Pînă în cinzeci de ani. La revoluţie avea abia pînă în treizeci, dar asta nu l-a scutit să joace în filme din anii şaptezeci. Acum înţelegeţi ? Poţi avea doar douăzeci şi cinci de ani astăzi şi să fi fost un mic ciripitor de cartier pe vremea lui Ceauşescu, pentru că am auzit că securiştii îi întrebau de vorbă chiar pe copii. În lipsă de înţelepciune... La fel şi Ungureanu. O fi el astăzi un tînăr şi mare bos capitalist neologistic, dar pe vremea lu’ Ceauşescu era şef pe uteciştii din ţară. T. Morar de la Caţavencu era adjunct de şef UTC. Şi alţi capitalişti de azi asemenea atunci. Păi ce ne facem? Unde ducem ţara asta, pentru că este clar că nu poţi reforma un comunist, adică unul care s-a prefăcut că face treaba atunci. Ăsta e şi secretul pentru care nu se pot finaliza nici trei metri de autostradă în douăzeci de ani. Nu uitaţi că bolşevicii au venit în ţară ni n-au mai constuit decît nişte blocuri umilitoare, fără spaţiu, fără balcoane, dar în rest s-au folosit numai de s-a consturit înainte. Lumea nu ştie că mai marii noştri se bazează pe canalizările de pe vremea regelui: se ştie că sînt cele mai bune. Intervenţiile apar numai în zonele... comuniste. Asta spune multe. Asta spune multe şi despre Boc. O fi el astăzi mare capitalist, dar pe vremuri era un mare comunist, ales ps sprînceană. Sigur că ei au ajuns să ne conducă astăzi, dar faptul că au rămas la fel de retrograzi şi de mincinoşi mă înspăimîntă. Oamenii se mai şi schimbă. De fapt ştiu că singura fiinţă care se poate schimba radical în decursul vieţii este doar omul. Ei, la comunişti nu merge sloganul ăsta: sînt ca animalel. Nu-i poţi unui cimpanzeu să devină om, nu poţi unei hiene să-i ceri să nu mai mănînce hoituri şi căcat.
Mă uit la Boc şi observ cum foloseşte aceleaşi promisiuni, aceleaşi planuri irealizabile, mitraliate pe gură fără puncte şi virgule, ca să pară că avem de a face cu lucruri sigure, tot arsenalul de panglici comuniste... A venit şi cu o promisiune în bani, genul Ceauşescu, aia cu: vă mai dăm doi lei... Dar nu Boc nu ne dă doi le ci mai mult decît cîştigă un salariat mediu astăzi. Spune el că de acum încolo pentru orice copil se va aloca într-un cont special de care nimeni nu se atinge suma de cinci sute de Euro. Aţi auzit bine: suma de cinci sute de Euro. Lumea nu e atentă dar eu sînt foarte atent la cuvinte. Chestia cu suma de care „nimeni nu are voie să se atingă” îmi spune foarte multe. Mediatorul, pentru că era o declaraţie televizată, îl întreabă mirat despre sursele acestui fond. La care Boc îi răspunde repede repede, ca să pară isteţ, că nu sînt fonduri de la încasări, ci fonduri separate. Separate? Separate faţă de cine? Domnule, comuniştii ăştia sînt chiar simpatici. Îţi vine să-i baţi cu trotoarele ălea pe care le-au tot mătrăşit şi rearanjat tot anul ăsta. Îţi vine să-ţi faci un bici din fier betoane şi trotoare şi să pui o macara să-i bată pînă nu mai rămîne nimic. Să minţi politiceşte vorbind am mai auzit, dar să minţi ca uln mitoman, adică fără să te intereseze de aspectul verosimilităţii cîtuşi de puţin n-am mai văzut. Şi vorba unei vecine ieşite de mult la pensie:„ Păi, dacă beau toată ziua maică la Golden Blitz sau cum îi mai spune? Cînd bea omul nu te mai înţelegi cu el” Da, asta era – ar trbui ca băieţii ăştia veseli de la PD să înceapă să bea mai puţin şi să vorbească mai răspicat. Cînd te chinui să vorbeşti repede ca să par inteligent, şi te mai şi lauzi cu asta de cîteva ori la televizor, ai grijă şi să spui ceva coerent. De cînd un ardelean vorbeşte atît de repede? Ştiam că ardelenii sînt Oameni chibzuiţi, înceţi şi siguri, trainici la faptă. Dar poate că Boc e de pe altă planetă. Chiar, ce nume mai e şi ăsta? E un nume real sau... sub acoperire. Poate că nu ştie că noi am trecut printr-o evoluţie şi un şir zdravăn de privatizări... şi crede că este în continuare sub acoperire.
Altfel nu înţeleg de unde învăţă pe de rost tot soiul de fraze pe care le repetă pînă la exasperare.
