Am trăit să o văd şi pe asta – românii sînt gata-gata să accepte pe post de prim ministru un neamţ. S-ar putea să nu le iasă, dar numai că-l ţin pe mînecă şi toţi caută să-l aibă ca pe un as la poker asta arată că un vis de-al lor, un vis ancestral e gata să se împlinească.
Există o vorbă la români: cine n-are neamţ să-şi cumpere. Dar asta e o pastişă după vorba: cine n-are bătrîni să-şi cumpere. Însă mai sînt şi altele sigur mai vechi ca acestea şi anume: neamţul tot neamţ. Sau la cîte o problemă fără ieşire: ne trebuie un neamţ aici. Adică trebuie să ieşi neapărat din încurcătură. Şi asta o spun românii, slăviţi pentru felul în care trăiesc neostoiţi numai în încurcături , din care nu mai ies şi parcă nici nu vor. Sigur există o majoritate care nu vrea să iasă din încurcături. O majoritate care crede că aşa e mai bine. Unii spun că ar fi o biată sau mai de grabă bogată minoritate. Se înşeală: cei care ne ţin în... se află printre noi ăştia aflaţi mai la mijlocul scării sociale, adică pe trepata mijlocaşilor. Ehe, dar ştiu mulţi cerşetori care nu şi-ar da pe nimic meseria. Ba un scriitor mi-a spus o dată, după ce s-a plîns că literatura merge atît de prost în România, că n-ar pleca din ţară, nu pentru că i-ar fi greu să scrie în engleză, pentru că după română e a doua limbă pe care o cunoaşte la perfecţie, ci pentru că dacă ar reuşii acolo ar trebui să scrie după un program al editurii, pe cînd la noi stă şi bea şi lîncezeşte, ceea ce-i place mai mult. Grea e munca asta!
Şi totuşi românul are o vorbă care arată că vrea să iasă din încurcături: avem nevoie de un neamţ. Vorba asta abstractă, această dorinţă în gol a devenit deja mai ţintită. Îl avem pe neamţ, e destoinic, a arătat-o. Da, dar lui Băsescu nu-i convine. Păi dacă a venit din taigaua unde Basa înseamnă a conduce lupte, crede că a conduce o ţară modernă nu înseamnă să-i concertezi forţele, ci s-o arzi de pe cal cît mai repede. De ar pleca mongolul ăsta nu pe cal, ci cu vaporul, atunci am avea şi noi parte de un neamţ, de o salvare şi asta în partea executivă a statului. Şi dacă am avea şi un român ca Antonescu în vîrf, atunci credem noi că am începe să mergem urcînd nu cîzînd ca gîndacii în rîpă dînd din picioare.
Apoi noi românii avem numai experienţe bune cu nemţii: primul nostru domnitor, Negru Vodă, a descălecat ţara venind din Ardeal printre munţi la Cîmpulung Muscel cu armată şi cu soţie germane, am avut cea mai bună perioadă din istoria noastră sub domnitori de origine germană, am avut cei mai buni meseriaşi în persoana germanilor şi avem în ţară cele mai multe firme care dau locuri de muncă şi investesc în persoana germanilor şi urmaţi la distanţă mare de fraţii noştrii francezi şi italieni. Poate a venit momentul să avem un german doi prin vîrf, nu de altceva dar a venit momentul să deschidem parpaşuta de rezervă şi să nu fie prea tîrziu.
