... continuare din pagina anterioara

Şi azi românul rîde ca proasta în... Se uită ca la un spectacol de bîlci cum un nebun îi bălăcăreşte pe alţii, fără să se gîndească puţin că va fi şi el negreşit mai tîrziu ponegrit, ridiculizat, chinuit...  Unii dintre români cred că dacă îl aleg pe Becali, pe Vadim sau pe ăl mai mare... vor ajunge să aibă ţara curăţată de lepre. Dar leprele sînt tocami aceştia. Cînd acest Băsescu a curăţat vreodată ţara de rău, măcar de unul? Veţi spune: domnule, lasă oamenii să aleagă pe cine vor. Aşa e . Dar mă gîndesc la ţările occidentale: Oameni ca aceştia au un electorat foarte mic, ridicul... La noi nebunii sînt votaţi de pături mari sociale, de ca şi cum categorii întregi din ţara noastră ar fi marcate de nebunie.

Din păcate la noi ba vezi candidaţi la preşedinţie care gîngăve, ba vezi unii care vorbesc limpede şi bine dar pun în practică toate acestea în locuri obscure, adică accesează butonul cînd au scula fără baterie, ba încep să ameninţe lumea că dacă nu-l aleg pe... să vezi ce se întîmplă.  Dar nu asta contează.

Contează că un revoluţionar precum Dinescu a înţeles în sfîrşit cum merg treburile la noi în ţară.

Un om al lui Băsescu l-a ameninţat pe bard pe faţă de la tribună, iar nea Băsescu, marele garant al democraţiei stătea în spate şi se bucura ca un copil... Ca un copil dictator sau... nu ştiu cum să mai spun. 

Bardul apoi a ieşit pe canale... şi a început să se plîngă. Ba nu, el nu se plîngea. Se plîngeau alţii ţinîndu-l de mînă ca pe un copil care nu se poate exprima. Cum aşa? Unde e marele revoluţionar? I s-a înmuiat vîna? Unde e ăla colţosul care se lupta cu Ceauşescu? Stătea acolo nevinovat şi nu mai spunea nimic. Omul lui Băse i-a pus în vedere că dacă mai vrea să stea cu conace şi alte... drace (n-am găsit nici eu altă rimă) pe acilea să mai tacă mîlc şi să-şi vadă de treabă. Ameninţarea a fost mai mult decît mafiotă. Eu sînt obişnuit cu aşa ceva. Sînt un om între Oameni şi păţesc aşa ceva zilnic.  Dar don’ Dinescu de douăzeci de ani apare la televizor, doar împreună cu Tănase, că mă pun pe gînduri, şi tot laudă democraţia din ţară, că nu mai e ca pe vremea lui Ceao.

Sigur că nu mai e ca pe vremea lui Ceao. Atunci nu-şi permitea nimeni să ameninţe cu dispariţia mai ales un poet, şi încă şi mai şi un poet de frunte, fruntaş pe ramură cum s-ar zice. Nu-mi aduc aminte ca un secretar de partid să fi făcut aşa ceva. Ba dimpotrivă, omul de rînd, cum zic astăzi toţi boierii cu călcîile crăpate şi turbate, îşi permitea să reclame cîte un ditamai secretar de partid, şi ăluia îi tremura codiţa, că mereu era cîte un duşman aflat pe aceeaşi treaptă comunistă care fie îi dorea locul fie nu-l mai dorea pe loc şi-i făcea brînci din orice. Acum aceşti aşa zis baroni îşi permit să fie mai abuzivi decît baronii din începutul evului mediu. Păi, ce ar mai da Dinescu acum să fie urmărit de Neţoiu, un Neţoiu care uneori îi făcea chiar şi cumpărăturile ca să-l urmărească pe poet mai cu duhul blîndeţii? Ei, şi acum a venit vremea ca şi Dinescu să-şi aducă aminte cum a pus mîna pe Cetate. Sau poate că asta şi-a adus aminte atunci cînd... tăcea.