Dumnezeu este fie sintagma prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste abrahamice (iudaism, creştinism, islam) , fie un termen sinonim cu acela de "divinitate, zeitate". În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepţiune termenul este scris cu majusculă, iar în cealaltă cu literă mică.
În primul sens, termenul Dumnezeu corespunde tetragramei ebraice YHWH, ce este un acronim; transliterarea acestei tetragrame mai cunoaşte şi formele YHVH, JHVH sau JHWH. În lipsa altor precizări, în vorbirea curentă "Dumnezeu" desemnează Dumnezeul evreilor, al creştinilor şi al musulmanilor. Multă vreme populaţia regatelor Iuda şi Israel l-au venerat pe IHWH, un zeu tribal propriu, în schimbul speratei protecţii din partea acestuia, fără a nega însă existenţa divinităţilor ţărilor vecine. Aceasta practică se numeşte "monolatrie", evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeităţi. Asta explică de ce Biblia ne spune (1 Cronici 14:1) că regele David a avut un fiu numit "Baaliada", adica "Baal ştie" (Baal fiind una dintre principalele zeităţi cananeene, alături de "El") şi că Saul, şi el, a avut un fiu numit Eşbaal (1 Cronici 8:33), adică "omul lui Baal". Biblia (Ieşire 15:11) îl citează pe Moise spunând: "Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?". Psalmul 86:8 reia şi el ideea: "Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne". În alţi psalmi (82:1, de exemplu) dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorba într-o adunare de dumnezei (" El judecă în mijlocul dumnezeilor.") sau "alţi dumnezei se închină Lui" (Psalm 97:7 - 9). Aceeaşi idee a "zeului nostru printre alţi zei" este reluată şi-n Exod (18:11) unde Ietro, socrul lui Moise, declară: "Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii;" De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural "dumnezei" ("Elohim" pluralul de la "El"/"Eloha"), în afară de a sugera un plural de politeţe indică şi spre multitudinea de zei/divinităţi pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreieşti spre monoteism (aşa cum Marduk, zeul babilonian, şi el întruchipează de la un anumit moment din ce în ce mai mulţi zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel şi Nebo). Fenomen cu corespondenţă însă şi-n religia Egiptului). Istoria (arheologia) demonstrează că în perioada monarhică, sub Solomon, evreii divinizau mai mulţi dumnezei în afară de YHWH precum Baal, Asera, Milkon şi Kemos). Panteonul acesta evreiesc era ierarhic, în el intrând kerubimi (heruvimi, iniţial personificări ai norilor furtunii, fiinţe fantastice cu aripi de acvilă cunoscute şi de către alte populaţii canaaneene ), serafimi (şerpi înaripaţi)
continuarea in pagina urmatoare ...
