:Pentru alte utilizări ale numelui Judecată, vezi Judecată (dezambiguizare).

Judecata este ideea apartenenţei unei însuşiri la un obiect sau ideea neapartenenţei însuşirii respective la obiect. În cazul în care ideea exprimă apartenenţa însuşirii la un obiect ea se numeşte judecată sau propoziţie logică afirmativă, iar dacă exprimă neapartenenţa unei însuşiri la un obiect este o judecată negativă sau propoziţie logică negativă.

Exemple:

• Judecată afirmativă: „Omul este animal spiritual”

• Judecată negativă: „Omul nu este animal spiritual”

Compoziţie

Judecata are două elemente:ideea obiectului de cunoscut si ideea unei insuşiri ce ar putea aparţine sau nu obiectului vizat de noţiunea obiectului.

Ideea obiectului reflectat de gândire este noţiunea obiectului.Noţiunea obiectului este primul element necesar în sistemul judecăţii fiind numit subiect logic. Noţiunea obiectului poate fi exprimatată în limbaj printr-un semn vizual ca de exemplu un cuvânt scris sau un cuvant vorbit desemnând o existenţă materială sau spirituală.

Ideea insuşirii adică noţiunea însuşirii a cărei apartenenţă se afirmă sau se neagă cu privire la unul şi acelaşi obiect este predicatul logic şi poate fi exteriorizată prin semn perceptibil vizual sau auditiv ca de exemplu printr-un cuvânt scris sau pronunţat al unei limbi.

Exteriorizarea perceptibila a judecăţii este propoziţia logică.Ea poate avea în funcţie de gradul de generalitate al judecaţii o forma mai mult sau mai puţin generala.

Structura judecăţii

Structura judecaţii este dată de legatura dintre notiunea obiectului şi notiunea insuşirii lui posibile.Legatura dintre notiunea obiectului şi noţiunea insuşirii posibile poate fi o legatura de negare logică a aparteneţei proprietăţii sau de afirmare a apartenenţei proprietaţii la obiectul vizat.

Ideea legăturii dintre obiectul reflectat şi însuşire se exprimă în limbaj prin cuvântul „este”.Ideea neapartenenţei insuşirii la obiect se exprima lingvistic prin expresia «nu este».

Funcţia judecăţii

Funcţia judecăţii este de exprimare a adevărului, adică de reflectare a stării de fapt a obiectului de cunoscut.